majoritatea deciziilor pe care le luam in viata, indeosebi cele importante, au ca factor preponderent fenomene independente de noi. un om care ne-a marcat, o intamplare inedita sau versurile unui cantec intr-o noapte de vara sunt de multe ori cauza unor schimbari esentiale in comportamentul nostru.
sunt un adept al schimbarilor. sunt de parere ca lumea care ne inconjoara, mediul in care traim poate fi privit in mii de moduri diferite, fiecare avand farmecul lui, fiecare oferind lectiile lui de viata. incearca sa vezi lumea prin ochii unui rocker sau ai unei fete de liceu. incearca sa vezi lumea prin ochii induiosati ai unei mame iubitoare. sistemul de credinte este diferit. sistemul de valori este diferit.
fiecare are o notiune diferita asupra fericirii.
de prea multe ori ne propunem teluri inalte si ne afundam atat de adanc in incercarea de a le atinge incat uitam sa mai respiram aerul primaverii, sa ne bucuram de rasaritul de soare sau de inocenta fluturilor care zboara din floare in floare. in lumea de astazi, in lumea moderna, e greu sa mai crezi ca tu esti singurul tau stapan.
fiecare clipa care se scurge te duce cu o clipa mai departe. ce frumos ar fi sa ne putem aduce aminte de toate clipele trecute. pentru cei mai multi dintre noi insa, clipele trecute se pierd intr-un nor imens de ceata, in care nu le mai putem distinge. este norul cotidianului in care am intrat. este ceata monotoniei care ne inconjoara. actiunile noastre sunt niste reflexe inteligent dobandite pentru a trece mai usor de la o clipa la cealalta. suntem lenesi!
alege-ti o clipa. fa ceva diferit. iesi din ceata.
cumpara-ti acea esarfa scumpa sau intarzie o zi la birou. canta la dus dimineata sau zambeste cand intri la metrou. asculta-ti dorintele. efectele secundare care te retin de multe ori sunt nascociri ale norului de ceata, care te vrea inauntru. el se hraneste cu clipele tale de viata si te vrea lenes. vrea sa traiesti conform standardelor sale pentru ca astfel isi asigura cat mai multe secunde ale timpului tau.
incearca sa iesi. deschide-te
luni, 19 mai 2008
joi, 15 mai 2008
trei specimene
oamenii sunt diferiti. avem o natura biologica care ne asigura, pe cat este posibil din punct de vedere statistic, ca vom fi unici in felul nostru. diferentele ne atrag si tot ele ne dau farmec.
cand vine vorba, insa, despre nivelul de autoconstientizare se pot deosebi trei specimene majore. primul este cel in care oamenii se simt dominati de viata. cufundanti in monotonie, traiesc pentru ziua de maine si se zbat pentru ea. sunt impotenti impotriva marelui flux al vietii care ia deciziile pentru ei.
urmatorul nivel este cel in care devii constient de faptul ca deciziile pe care le iei te definesc ca individ. ajungi sa intelegi ca poti schimba ceva si ca lumea poate fi pe placul tau. odata ajuns aici simti ca este posibil sa iti definesti propria identitate. poti trece peste toate piedicile care iti apar si simti ca asta este calea pe care trebuie sa o urmezi.
unii oameni ajung deasupra. ei vad totul de sus, complet detasati. activitatile cotidiene li se par banale si lumea li se pare foarte previzibila. viata celor de sub ei li se pare complet plictisitoare si lipsita de gust. pentru ei toate lucrurile au un sens si o menire. nu exista dileme. nu exista semne de intrebare.
ciudat si straniu este cursul vietii. impresionanta piramida si totusi calea ei este nefireasca. cand te nasti, esti in varful ei. plutesti fara sa te afecteze actiunile celor din jur. pe parcurs insa, cobori la nivelul in care apar visele, dorintele. iti traiesti copilaria si simti ca nimic nu te poate opri din drumul tau. cresti si te confunzi cu altii, indoctrinat de societate. simti nevoia unei slujbe. simti nevoia unei relatii. esti la baza piramidei.
de aici, pentru unii oameni, incepe drumul invers, catre varf. cativa dintre ei, drept conjunctura a unor intamplari ciudate, ajung la jumatatea drumului si inteleg ca exista un varf. constient de motivele din spatele deciziilor tale te simti mai sigur si mai aproape de adevar. simti ca existi. cerul e aproape, dar prea putini ajung acolo. acolo sus? plictiseala. din marea de oameni de care esti inconjurat vezi doar celelalte varfuri. cei putini care au reusit sa isi escaladeze piramidele. fiecare cu varful sau, insa. sunt mult prea putini cei care reusesc sa imparta o piramida si sa se bucure astfel impreuna de farmecele vietii.
decoperind acest lucru, tot ce vrei este sa te intorci undeva la mijloc. nu vrei prea jos, pentru ca nu e de tine, dar nici prea sus, pentru ca prea e pustiu. vrei sa fi alaturi de oameni care te inteleg si pe care sa ii intelegi. dar vai! ce amara a fost picatura cunoasterii. nu te mai poti intoarce. nu mai poti avea dileme. deja cunosti toate raspunsurile. e prea tarziu.
sinistra realitate.
cand vine vorba, insa, despre nivelul de autoconstientizare se pot deosebi trei specimene majore. primul este cel in care oamenii se simt dominati de viata. cufundanti in monotonie, traiesc pentru ziua de maine si se zbat pentru ea. sunt impotenti impotriva marelui flux al vietii care ia deciziile pentru ei.
urmatorul nivel este cel in care devii constient de faptul ca deciziile pe care le iei te definesc ca individ. ajungi sa intelegi ca poti schimba ceva si ca lumea poate fi pe placul tau. odata ajuns aici simti ca este posibil sa iti definesti propria identitate. poti trece peste toate piedicile care iti apar si simti ca asta este calea pe care trebuie sa o urmezi.
unii oameni ajung deasupra. ei vad totul de sus, complet detasati. activitatile cotidiene li se par banale si lumea li se pare foarte previzibila. viata celor de sub ei li se pare complet plictisitoare si lipsita de gust. pentru ei toate lucrurile au un sens si o menire. nu exista dileme. nu exista semne de intrebare.
ciudat si straniu este cursul vietii. impresionanta piramida si totusi calea ei este nefireasca. cand te nasti, esti in varful ei. plutesti fara sa te afecteze actiunile celor din jur. pe parcurs insa, cobori la nivelul in care apar visele, dorintele. iti traiesti copilaria si simti ca nimic nu te poate opri din drumul tau. cresti si te confunzi cu altii, indoctrinat de societate. simti nevoia unei slujbe. simti nevoia unei relatii. esti la baza piramidei.
de aici, pentru unii oameni, incepe drumul invers, catre varf. cativa dintre ei, drept conjunctura a unor intamplari ciudate, ajung la jumatatea drumului si inteleg ca exista un varf. constient de motivele din spatele deciziilor tale te simti mai sigur si mai aproape de adevar. simti ca existi. cerul e aproape, dar prea putini ajung acolo. acolo sus? plictiseala. din marea de oameni de care esti inconjurat vezi doar celelalte varfuri. cei putini care au reusit sa isi escaladeze piramidele. fiecare cu varful sau, insa. sunt mult prea putini cei care reusesc sa imparta o piramida si sa se bucure astfel impreuna de farmecele vietii.
decoperind acest lucru, tot ce vrei este sa te intorci undeva la mijloc. nu vrei prea jos, pentru ca nu e de tine, dar nici prea sus, pentru ca prea e pustiu. vrei sa fi alaturi de oameni care te inteleg si pe care sa ii intelegi. dar vai! ce amara a fost picatura cunoasterii. nu te mai poti intoarce. nu mai poti avea dileme. deja cunosti toate raspunsurile. e prea tarziu.
sinistra realitate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
